Rasună Valea: Orașele fantomă ale huilei


Programele de austeritate dau lovitura finală
mineritului din Valea Jiului, care în câțiva ani va dispărea
complet. Cum se trăiește astăzi în cele șapte orașe sărăcite
și ce șanse de dezvoltare durabilă există?

+++ Primul hop a trecut: Am reușit, până la sfârșitul lui 2013, să strângem prin campania de crowdfunding de pe Krautreporter.de o parte din banii necesari proiectului, în jur de 3.600 de euro. Fundația Erste din Vienna ne-a acordat un grant generos, înca 3.000 de euro, care ne-a permis să nu ne îndatorăm la prieteni pentru implementarea tehnică. Mulțumim mult de tot tuturor celor care au contribuit cu bani, dar și publicațiilor care au dat sfoară în țară și în străinătate. Ne-am apucat deja de lucru și ne luăm angajamentul că vom depăși planul. +++

Încă trei mine din Valea Jiului, printre ultimele, vor fi închise în următorii patru ani. Așa a hotărât Guvernul României, împreună cu Fondul Monetar Internațional și Uniunea Europeană. Peste 3.000 de angajați își pierd locurile de muncă, mai multe zeci de mii sunt indirect afectați. O regiune monoindustrială care ar fi putut beneficia de un plan de dezvoltare va deveni în curând un peisaj sălbăticit. Astăzi, șapte orase fantomă iși așteaptă ultima șansă pe malurile Jiului.

Ce vom face?

Pentru mulți reprezentanți ai noii clase de mijloc din marile orașe, minerii din Valea Jiului simbolizează cel mai bine clasa de jos, declarată vinovată de înapoierea României și de statutul ei de eternă excepție europeană.

Am pornit la drum printr-una dintre cele mai sărace regiuni din România și vom documenta impactul schimbărilor structurale asupra comunităților locale și a indivizilor. Dorim să-i însoțim pe ultimii mineri în viața lor de zi cu zi, în ultimele coborâri în subteran, acasă, la masa din bucătărie, și în căutarea unui nou loc de muncă – sau a unei noi vieți în Vestul Europei. Pe baza acestei documentări vom realiza un proiect web multimedia care descrie și analizează această comunitate unică.

Valea Jiului era cândva, cel puțin pentru propaganda socialista, unul dintre simbolurile preferate ale progresului și industrializării. Astăzi, e un loc lipsit de perspective, din care oamenii migrează masiv către Europa de Vest.

Decizia închiderii minelor a fost luată cu siguranță din motive economice, dar și politice. Ea reprezintă încă un act dintr-o lungă bătălie ideologică pe care elitele liberale și „pro-occidentale“ din Bucuresti au dus-o împotriva „barbarilor retrograzi“.

Cum se trăiește astăzi în aceste orășele sărăcite care se află in imediata vecinătate a parcului national Retezat, a defileului Jiului si a masivului Parang? Și cum ar putea arăta o alternativă de dezvoltare durabilă a Văii Jiului? O alternativă care să ofere atât pentru oamenii din regiune, cât și pentru mediu un viitor demn, fără cărbune. Mergem la fața locului ca să înțelegem mai bine.

Încercările timide de a mai salva ceva din clădirile care aparțin minelor în lichidare și de a le transforma în muzeu au eșuat până acum.

Ce înseamnă „crowd-funding“ pentru jurnalism?

Mulți jurnalisti au o idee și așteaptă ca ea să fie documentată și publicată. Pentru anumite proiecte jurnalistice, instituțiile media pur și simplu nu mai au bani. Crowd-funding in domeniul jurnalismului facilitează ca temele importante să ajungă la public, chiar dacă nu se găsește pentru ele nici un mare finanțator tradițional. Un număr mare de susținători voluntari își asumă practic rolul instituțiilor media. Cu micile lor contribuții, ei finanțează reportaje ample, costuri de calatorie și cercetare, fotografii și filme. Crowd-funding face din simpli cititori susținători ai jurnalismului.

Dacă dorești să susții proiectul, poți contribui aici.

Despre autori

Silviu Mihai (n. 1978 în România) a studiat filozofie și politologie la Universitatea din București, la Central European University (Budapesta) și la Freie Universität (Berlin). A lucrat ca redactor la „Cotidianul“ intre 2005 și 2007, apoi s-a stabilit la Berlin, unde lucrează ca jurnalist independent și corespondent pentru Europa de Est al mai multor publicații de limbă germană. Călătorește frecvent în România, Ungaria, Bulgaria, Repubica Moldova sau în statele din fosta Yugoslavie și publică reportaje, interviuri și analize în ziare precum „Berliner Zeitung“, „Der Tagesspiegel“, „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, „Der Freitag“ sau „Die Wochenzeitung“. Mai multe informații pe: www.silviumihai.de

George „Poqe“ Popescu (n. 1980 în România) stabilit în Bucuresti, lucreaza ca fotograf independent. Temele sale, deseori din genul reportaj social, au fost publicate în reviste din România („Decât o Revistă“, „Esquire“, „Vice“), în cadrul proiectului de jurnalism independent „Casa jurnalistului“, dar și în publicații din Germania („Frankfurter Allgemeine Zeitung“, „Berliner Zeitung“, „Jungle World“), Austria („Wiener Zeitung“), Elveția („Die Wochenzeitung“). Blog foto: www.poqe.com